Glosar de termeni

A

Abces – colectie de puroi, formata sub actiunea unor agenti microbieni.

Abraziune – pierdere fiziologica de substanta dentinara prin uzura.

Acrilat – rasina folosita in realizarea unor proteze dentare.

Afta – Afectiune veziculara dureroasa a mucoasei bucale, care, atunci cand se sparge, formeaza o mica ulceratie.

Alveola dentara – complex de structuri care asigura fixarea si mentinerea dintilor la nivelul oaselor maxilare.

Alveolita – infectie uscata sau umeda, localizata la nivelul alveolei dentare.

Amalgam – aliaj al mercurului cu un alt metal, utilizat in scopul restaurarii unor procese carioase.

Amprenta – copia negativa, fidela a campului protetic, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe sau mobile.

Anchiloza – imobilizarea si rigidizarea unei articulatii in urma unei afectiuni, traumatism sau interventii chirurgicale. Exemplu: anchiloza temporo-mandibulara.

Anestezie locala – procedeu prin care se suprima sensibilitatea intr-o anumita regiune. Astfel, pacientul nu mai resimte durere.

Antibiotic – substanta care distruge sau inhiba cresterea si dezvoltarea microorganismelor.

Apex – portiunea terminala a varfului radacinii dintelui.

Autoclav – aparat utilizat pentru sterilizare prin actiunea aburilor sub presiune.

B

Bont protetic – dinte slefuit sau implant care serveste drept suport unei lucrari protetice.

Bruxism –  inclestarea puternica a dintilor, in special in timpul somnului (scrasnirea dintilor).

Boala parodontala – imbolnavirea tesuturilor care inconjoara si/sau sustin dintii in alveolele dentare. Aceasta pot fi limitate la gingii (gingivite) sau poate afecta si parodontiul profund (parodontite marginale).

Bracket – element de ancorare pe dinti al aparatului ortodontic fix.

C

Camera pulpara – cavitate dentara ce adaposteste pulpa dintelui.

Canal radicular – spatiul din interiorul radacinii dentare ocupat de vase de sange si nervi.

Canin – cel mai puternic si mai voluminos dinte din grupul dental frontal.

Carie – proces distructiv progresiv ce poate duce in timp la pierderea de substanta dentara sau pulpara.

Cement – tesut fibros intalnit la nivelul radacinii dintelui.

Chiuretaj – indepartarea tesutului infectat sau necrozat de pe peretii unei cavitati, in scop terapeutic.

Compozit dentar – material format dintr-o matrice polimerica organica si umplutura anorganica care confera polimerului rezistenta mecanica si transluciditate. Este folosit pentru restaurari dentare si in cimentarea adeziva a lucrarilor protetice.

Coroana mixta – lucrare protetica alcatuita dintr-o parte metalica si una fizionomica.

D

Debridare gingivala – indepartarea depozitelor moi din santul gingival sau din pungile parodontale si inlaturarea simultana a depozitelor de tartru subgingival. Se poate realiza conservativ sau chirugical.

Decapusonare – excizia fibromucoasei ce acopera in general molarul de minte, in vederea eruptiei acestuia si pentru prevenirea pericoronaritei.

Dentina – strat moderat mineralizat, aflat sub smalt.

Dentitie – proces de formare si aparitie a dintilor la om.

Detartraj – indepartarea tartrului supra si subgingival. Este de doua feluri: detartraj manual, realizat cu instrumente de mana, si detartraj mecanic, realizat cu un aparat cu ultrasunete.

Diastema – spatiere interdentara de 2-10mm intre cei doi incisivi centrali superiori.

Diga – foaie de cauciuc foarte subtire, care se aplica pe coletul dintelui in vederea sterilizarii campului operator.

E

Ectopie – eruptia unui dinte in afara pozitiei lui normale.

Edentatie – stare fizio-patologica ce se caracterizeaza prin pierderea a 1-16 dinti de pe arcada dentara.

Egresiune dentara – proces de migrare verticala a unui dinte cu tot cu procesul alveolar, datorita lipsei dintelui antagonist.

Endodontie – ramura a stomatologiei ce se ocupa cu prevenirea, diagnosticul si tratamentul afectiunilor pulpei dentare, radacinilor dentare si regiunii periapicale.

Eruptie dentara – fenomen fiziologic prin care dintele traverseaza osul si fibromucoasa, si isi ocupa locul pe arcada dentara. Acest proces dureaza pana cand dintele ajunge in contact cu antagonistul/antagonistii sai.

• Eruptie dentara intarziata – eruptia dintilor dupa intervalul normal de eruptie.
• Eruptie dentara precoce – eruptia dintilor inainte de intervalul normal de eruptie.

Extirpare vitala – indepartarea completa a pulpei dentare, sub anestezie locala.

Extractia dentara – interventie chirugicala prin care se indeparteaza un dinte bolnav care provoaca sau intretine patologii ce nu mai pot fi rezolvate prin alte metode de tratament.

F

Fateta dentara – lucrare protetica foarte estetica, din portelan, care acopera doar fetele vizibile (dinspre exterior) ale dintilor.

Fistula – canal format operator care dreneaza secretiile unei glande sau cavitati.

Fluor – element chimic ce creste rezistenta unui dinte la atacul cariogen.

Fractura dentara – leziune a smaltului, dentinei, cementului, cu pierdere de substanta dentinara cu/fara interesarea pulpei dentare.

Freze dentare – instrumente utilizate in scopul abrazarii si taierii substantei dentare dure.

G

Gangrena pulpara – mortificarea septica a pulpei dentare.

Gingie – componenta a parodontiului superficial, care inconjoara coletul dintilor.

Gingivectomie – excizia chirurgicala a tesutului gingival infectat.

Gingivita – inflamatie a parodontiului de invelis, manifestata prin modificare de volum, culoare si textura.

Grefa – operatie prin care se urmareste o adaugare de tesut intr-o anumita regiune.

Gutiera – constructie protetica, folosita in imobilizarea fractorilor mandibulare sau pentru albirea dentara. Este formata dintr-un material mai mult sau mai putin elastic, acoperind toata suprafata dintilor.

H

Halena=halitoza – mirosul neplacut al respiratiei.

Halistereza – proces reversibil de demineralizare a osului alveolar.

Hemostaza – manopera de oprire a unei hemoragii.

Herpes – eruptie veziculara, ce apare frecvent la nivelul buzelor si comisurii bucale.

Hiperestezie – fenomen dureros aparut la nivel dentar datorita actiunii directe a unor stimuli mecanici, termici.

I

Implant dentar – metoda ce consta in introducerea intr-o alveola naturala sau creata chirurgical a unui dispozitiv, pe care se fixeaza o coroana artificiala.

Imobilizare dentara – consolidarea dintilor parodontotici intr-un bloc pluridentar.

Incluzie dentara – anomalie dento-maxilara, caracterizata prin ramanerea dintilor in profunzimea osului alveolar dupa incheierea perioadei de eruptie.

Inflamatie pulpara – totalitatea reactiilor si proceselor aparute in pulpa dentara, datorate actiunii unui agent patogen.

L

Leucoplazie – leziune a mucoasei orale cu potential de malignizare, favorizata de factori iritativi (alcool, tutun, etc.).

Luxatia mandibulei – accident produs in timpul extractiei dintilor la pacientii cu laxitate capsulo-articulara marita.

Luxatia dentara – accident produs in timpul actelor stomatologice, ce are ca rezultat dislocarea dintelui din alveola sa.

M

Mandibula – maxilarul inferior, mobil, in forma de potcoava.

Mezializare – deplasarea unuia sau mai multor dinti spre linia mediana.

Migrare dentara – modificarea pozitiei unui dinte prin deplasarea lui in diferite directii.

Model de studiu – copie pozitiva (mulaj) a campului protetic, obtinuta prin turnarea gipsului in interiorul unei amprente dentare.

N

Neoplasm – forma de cancer caracterizata prin formarea unui tesut nou, tumoral, care invadeaza tesuturile vecine.

Nevralgie – durere ce se manifesta de-a lungul unui trunchi nervos

O

Obturatie coronara – material care se aplica in cavitatea rezultata dupa indepartarea tesutului dentar cariat, cu scopul de a reface functia si forma initiala a dintelui (plomba).

Obturatie de canal – tratament stomatologic menit sa repare si sa salveze de la extractie un dinte infectat sau care prezinta carii profunde, in cadrul caruia pulpa dintelui este extrasa.

Ocluzie dentara – raport static sau dinamic intre arcadele dentare.

Odontalgie – durere de origine dentara, de diferite cauze.

Oligodontie – absenta congenitala a unuia sau mai multor dinti.

Ortodontie – specialitate a stomatologiei care se ocupa cu corectarea si prevenirea anomaliilor dentare. Presupune manopere ce au ca scop indreptarea dintilor aflati in malpozitie.

Osteita – leziune infectioasa a tesutului osos.

P

Palat – structura osteo-musculara formata dintr-o parte anterioara osoasa (palat dur/bolta palatina) si o parte posterioara musculara, moale (palat moale/val palatin).

Papila interdentara – parte a gingiei care ocupa spatiul dintre doi dinti vecini.

Parodontiu de invelis/superficial – fibro-mucoasa ce acopera osul alveolar si inconjoara coletul dintelui.

Parodontiu marginal – totalitatea tesuturilor care asigura mentinerea si sustinerea dintilor in oasele maxilare.

Parodontologie – ramura a stomatologiei care se ocupa cu studiul si tratamentul afectiunilor parodontiului marginal.

Parotida – glanda salivara localizata anterior si inferior de ureche.

Parotidita – inflamatia glandei parotide.

Pericoronarita – inflamatia gingiei din jurul unui dinte partial erupt. Apare cel mai frecvent in cazul molarilor de minte.

Pivot – piesa protetica ancorata pe radacina dentara; se continua cu o parte coronara care reface bontul dentar.

Placa bacteriana – ecosistem complex care adera de dinti si poate duce la aparitia cariilor.

Plaga postextractionala – leziunea rezultata in urma extractiei dentare.

Proteza dentara – piesa destinata inlocuirii si refacerii formei si functiei dintilor care lipsesc de pe arcada.

Pulpa dentara – tesut conjuctiv lax, situat in camera pulpara si in canalul radicular.

Pulpita – inflamatie a pulpei dentare datorata actiunii unor agenti patogeni.

R

Rebazare – metoda de inlocuire a bazelor unei proteze fara a modifica arcada dentara.

Retruzie – proces de deplasare spre posterior a maxilarelor sau dintilor.

Rizaliza – resorbtie fiziologica sau patologica a unei radacini dentare.

S

Sialoree – debit excesiv de saliva, cauzat de eruptia dintilor.

Sigilare dentara – procedeul de acoperire a santurilor si fosetelor de pe suprafata dintelui cu un material compozit fluid in scopul de a preveni aparitia cariei. Se realizeaza mai ales la dintii permanenti ai copiilor.

Sinus maxilar – cavitate pneumatica situata in interiorul corpului osului maxilar.

Smalt – strat bine mineralizat ce acopera intreaga coroana a dintelui.

Stomatita – inflamatie a mucoasei bucale.

T

Tartru dentar – depozit organo-mineral situat pe unele suprafete dentare si pe alte suprafete solide din cavitatea bucala, cum ar fi lucrarile protetice.

Tratament de canal – dezinfectarea, largirea si umplerea temporara sau definitiva a canalului radicular.

Trema – spatiu excesiv intre doi dinti vecini, cu exceptia incisivilor centrali superiori.

Trismus – dificultate la deschiderea gurii, datorata spasmului tonic al musculaturii masticatorii.

U

Ulceratie – solutie de continuitate la nivelul unui tesut/mucoase.

Ultrasunete – vibratii mecanice folosite in dizlocarea tartrului dentar in timpul detartrajului ultrasonic.

V

Val palatin – portiunea posterioara a palatului (cerul gurii); palat moale.

Veneers – fatete dentare.

Vestibul bucal – spatiul situat intre arcadele dentare si obraji/buze.

X

Xerocheilie – uscaciune a buzelor.

Xerostomie – uscaciune anormala a gurii, cauzata de diminuarea sau oprirea secretiei salivare.