ENDODONTIE

Endodonția este o specialitate a stomatologiei care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor nervului dentar (pulpa dintelui). Scopul principal al tratamentului endodontic este păstrarea dinților pentru o perioadă cât mai lungă de timp, ca substrat anatomic pentru o dantură sănătoasă și funcțională.

Anatomia dintelui

Pentru a înțelege mai bine ce este acela un tratament endodontic și la ce folosește este important să știi câteva lucruri despre anatomia unui dinte. Dintele sănătos este compus din mai multe straturi. Stratul exterior este compus dintr-o structură dură, numită smalț. Smalțul este susținut la interior de un strat numit dentină, care are în centru un țesut moale numit pulpă dentară. Pulpa dentară conține vase de sânge, nervi și țesut conjunctiv, acestea fiind responsabile de formarea dintelui din momentul erupției lui pe arcadă. Pulpa dintelui primește toate substanțele necesare unei dezvoltări normale prin vasele de sânge care intră în dinte prin rădăcină. În momentul în care dintele și-a încheiat formarea, și țesutul pulpar și-a încheiat rolul, acesta poate fi îndepărtat fără ca dintele să fie afectat în vreun fel.

Îndepărtarea nervului în momentul în care acesta este bolnav și afectează buna funcționare a dintelui) poartă numele de tratament endodontic sau tratament de canal.

Cauzele îmbolnăvirii pulpei dentare

Carii profunde, tratamente repetate, traumatisme, toate acestea pot duce la inflamarea pulpei (pulpită) sau la moartea acesteia (gangrenă). În cazul gangrenei, bacteriile care se dezvoltă în dinte pot ajunge în oasele maxilare, ducând la apariția proceselor periradiculare.

Semnele îmbolnăvirii pulpei dentare

Durere spontană de diferite intensități
Sensibilitate prelungită la rece, cald sau dulce
Modificarea culorii dintelui
Deformarea și sensibilitatea țesuturilor moi
Mobilitate anormală a dintelui
Durere la mușcătură

Există însă și situații în care aceste semne pot lipsi cu desăvârșire!

De ce ar trebui să urmez un tratament endodontic?

Pentru a preveni extracția! Atunci când dinții cu probleme nu primesc tratamentul necesar, pierderea lor este inevitabilă. Iar pierderea unuia sau mai multor dinți poate eventual crea probleme de fizionomie, masticație și fonație. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, se impune înlocuirea dinților pierduți fie prin tehnici moderne (implant), fie prin tehnici tradiționale (proteze fixe sau mobile). În plus, pentru realizarea acestori lucrări uneori este nevoie de manopere chirurgicale sau chiar intervenții pe dinții sănătoși, ceea ce presupune consum suplimentar de timp și bani.

Etapele tratamentului edodontic

Îndepărtarea cariei și a obturațiilor vechi, urmată de deschiderea camerei pulpare pentru a avea acces la canalele radiculare.
Permealizarea canalelor radiculare, stabilirea lungimii de lucru și îndepărtarea țesuturilor afectate, precum și a bacteriilor.
Curățarea canalelor și lărgirea acestora cu instrumente speciale, precum și dezinfectarea lor cu substanțe chimice.
Obturația de canal, adică umplerea acestuia cu un material biocompatibil, care asigură o sigilare perfectă și previne reinfectarea.
Reconstituirea prin închiderea căii de acces în dinte. În funcție de distrucția coronară, poate fi necesară și armarea reconstituirii cu un dispozitiv cimentat în canalul radicular.

Pe parcursul tratamentului, dintele este izolat de cavitatea bucală cu ajutorul unei folii de latex, de unică folosință, numită digă.

Cât durează tratamentul edodontic?

O ședință de tratament poate dura între 1½ – 3 ore. În funcție de complexitatea cazului, pot fi necesare una sau mai multe ședințe de tratament.

Mă va durea?

Toate tratamentele se efectuează sub anestezie locală. După tratament, este posibilă și normală apariția unei sensibilități moderate, care poate dura până la câteva zile. Pentru ameliorarea simptomelor dureroase, se pot administra antiinflamatoare asociate cu repausul funcțional al dintelui tratat (evitarea masticației pe partea respectivă).

Care sunt șansele de reușită ale tratamentului endodontic?

Efectuat corect, rata de succes se apropie de 95%. Dar medicina nu este o știință exactă, deci pot exista cazuri care cer intervenții chirurgicale suplimentare sau pot ajunge la extracție.