PEDODONTIE

Erupția dentară

Erupția dentară este un fenomen fiziologic în dezvoltarea umană stând la baza apariției celor două dentiții: temporară (de lapte) și definitivă (permanentă).

Dentiția temporară are urmatoarea succesiune de erupție:

• 6-12 luni – incisivii centrali inferiori, incisivii centrali superiori, incisivii laterali inferiori și incisivii laterali superiori
• 12-18 luni – primii molari temporari
• 18-24 luni – caninii temporari
• 24-30 luni – molarii temporar secunzi

Dentiția permanentă are urmatoarea succesiune de erupție:

• 6 ani – molarii superiori și inferiori
• 6-7 ani – incisivii centrali inferiori
• 7-8 ani – incisivii centrali superiori și incisivii laterali inferiori
• 8-9 ani – incisivii laterali superiori
• 9-10 ani – premolarii superiori și inferiori
• 10-13 ani – caninii superiori și inferiori
• 12 ani – molarii secunzi
• După vârsta de 18 ani – molarii trei (molarii de minte).

În succesiunea celor două dentiții, incisivii și caninii temporari vor fi înlocuiți de omologii lor definitivi, molarii temporari de premolari, iar primul molar definitiv va erupe posterior molarilor de lapte (la vârsta de 6 ani), urmat de molarul doi și trei.

În mod normal, erupția dentară ar trebui să decurgă fără probleme, însă poate fi însoțită de dureri locale, inflamație, perturbarea  somnului, febra. De asemenea, pot apărea perturbari în erupția dentară, cum ar fi cele legate de vârsta de erupție, poziția și ordinea lor. Când apar astfel de probleme, se recomandă consult de specialitate la medicul stomatolog și respectiv ortodont.

Sigilările

Sigilarea dinților este o metodă de prevenție rapidă, eficientă și nedureroasă (ca și fluorizarea dinților) în apariția cariilor dentare.

Sigilările se fac în special pe zonele laterale la nivelul molarilor, dar și al premolarilor definitivi.  În anumite condiții, se indică aceste sigilări și la nivelul molarilor temporari.

Atât molarii cât și premolarii prezintă pe suprafața lor un relief format din cuspizi, șanțuri și fosete, care poate fi mai mult sau mai puțin exprimat. Aici se acumulează cantități mari de resturi alimentare și microorganisme ce duc la apariția cariilor. Șanțurile și fosetele pot fi foarte adânci, nepermițând curățirea lor, și asfel în aceste zone apariția și dezvoltarea proceselor carioase este iminentă. Periajul, în aceste cazuri, oricât de insistent ar fi, nu permite curățirea corectă, favorizând apariția și dezvoltarea cariilor.

Sigilarea constă în aplicarea unui periaj profesional în zona indicată, iar la nivelul șanțurilor și fosetelor se va pune un material de sigilare. Materialele de sigilare pot fi de mai multe feluri: glassionomer sau rășini composite. Rolul lor este  acela de a închide aceste zone unde prevalența cariilor dentare este mare, de a proteja și de a elibera fluor ce duce la întărirea țesuturilor  dentare.

Sigilările se indică imediat după erupția molarilor de 6 ani, dar și a molarilor doi, ce apar la vârsta de 12 ani, dar și la cei ce consumă mari cantități de dulciuri. De asemenea, când un molar de 6 ani este cariat se indică sigilarea celorlalți 3 molari. Dacă există o carioactivitate crescută, sigilarea dinților definitivi este obligatorie. Când molarii de lapte sunt cariați și sunt prezenți molarii definitivi, obligatoriu se indică sigilarea celor permanenți. Mai există situații speciale în care sigilările sunt deosebit de importante, cum ar fi copiii cu nevoi speciale (handicap psihic sau fizic) și cei care nu își pot efectua igienizarea din diverse motive.

Sigilarea se recomandă începând cu vârsta de 6 ani sau, mai bine zis, de cum apare primul molar definitiv, dar se poate face la orice vârstă.

Durata medie de viață a unei sigilari este de 6 luni – 1 an, cu posibilitatea refacerii ei. Bineînțeles, vizita medicală periodică este obligatorie în acest timp pentru a verifica integritatea acesteia.

Prin aplicarea sigilărilor se reduce considerabil riscul aparitiei cariilor, cu condiția ca acestea să fie însoțite de o igienizare corectă și de controale medicale periodice.

Fluorizarea

Fluorizarea este o altă metodă de prevenție a apariției cariilor. Aportul exogen de fluor este cât se poate de benefic pentru că duce la maturarea posteruptivă și remineralizarea smalțului. Astfel, smalțul dinților devine mult mai rezistent la atacurile acide.
Aportul de fluor trebuie atent controlat, deoarece în cantități mari poate fi toxic.

Fluorizările se recomandă copiilor, cât și adulților, celor cu carioactivitate crescută, unde riscul apariției cariei dentare este mare, pacienților ce poartă aparate ortodontice, persoanelor cu sensibilitate dentinară, pacienților cu un flux salivar scăzut, pacienților ce au suferit tratament de albire.

Copiilor li se recomandă fluorizarea în cabinet cu lac până la vârsta de 3-4 ani, iar după această vârstă cu geluri.

Fluorizarea se realizează numai după o igienizare completă, permițându-i astfel fluorului să penetreze smalțul.  Preparatele cu fluor folosite în cabinet trebuie să stea în contact cu suprafețele dinților 1-2 min (pe arcadă), iar după terminarea fluorizării, pacientul nu trebuie să clătească sau să bea lichide 30 de minute. Aceste fluorizări trebuie repetate din 6 în 6 luni.

IMPORTANT: copii trebuie să folosească paste de dinți ce conțin cantități de fluor conform vârstei lor, NU pastele de dinți ale adulților. Produsele ce conțin fluor nu trebuie lăsate la îndemâna copiilor, deoarece în cantități mari fluorul este toxic.